Detectia ADN Toxoplasma gondii – Real Time PCR

500 lei

Anticorpii anti-Toxoplasma se testează împreună cu alţi anticorpi (IgG şi IgM) care formează aşa-zisul complex TORCH. TORCH este un acronim pentru Toxoplasma, Rubella (rubeolă), CMV (citomegalovirus) şi Herpes. Toate aceste microorganisme (paraziţi şi virusuri) pot da malformaţii la făt dacă infecţia se produce în timpul sarcinii.
Este de preferat ca testarea pentru Toxoplasma, la fel ca pentru întreg complexul TORCH să se facă înainte de a rămâne însărcinată. În funcţie de rezultatul testelor, medicul ginecolog poate recomanda temporizarea sarcinii sau vaccinarea anti-rubeolică, de exemplu.
Toxoplasma este un parazit care infectează mai multe specii de mamifere (porc, oaie, şoarece) precum şi omul. Felinele, între care şi pisica domestică, sunt singurele gazde în care au loc stadiile de dezvoltare sexuală a parazitului. De aceea, pisica este principalul rezervor de infecţie cu Toxoplasma, eliminând parazitul prin fecale într-un stadiu de dezvoltare denumit oochist. Oochiştii sunt deosebit de rezistenţi putând persista în mediul extern câteva luni. Omul se poate infecta cu Toxoplasma prin următoarele mecanisme:
Consum de carne infectată insuficient preparată termic (de porc sau oaie), într-un mod asemănător cu trichineloza;
Prin ingestia de oochişti ca urmare a contaminării mâinilor sau alimentelor;
Transplacentar (de la mamă la făt);
Prin transfuzie sanguină sau transplant de organe (mai rar).
În mod normal, la adultul cu imunitate normală, infecţia nu este periculoasă, este în general asimptomatică, boala putând însă să se manifeste pseudogripal. Infecţia cu Toxoplasma este destul de răspândită, în Statele Unite incidenţa celor infectaţi este de 22% (15% incidenţă la femeile de vârstă fertilă). Prevalenţa globală a infecţiei este estimată între 30 şi 65%, în unele ţări mai ridicată – de exemplu în Franţa este aproape 90% datorită, se pare, preferinţei de a consuma carne crudă.
Infecţia cu Toxoplasma este periculoasă pentru femeile gravide deoarece se poate transmite la făt la care poate produce grave afectări oculare (corioretinită) sau ale sistemului nervos central (encefalită). Tratamentul nu este necesar la persoanele normale ci pentru pacienţii cu imunitate scăzută sau pentru gravide.
Diagnosticul infecţiei se face prin testarea anticorpilor anti-Toxoplasma de tip IgG şi IgM. Cele mai frecvente situaţii diagnostice sunt următoarele:
Anticorpi IgG negativi, IgM negativi – pacientul nu a venit în contact cu parazitul şi nu este infectat;
Anticorpi IgG pozitivi, IgM negativi – pacientul a fost infectat cu parazitul cândva în decursul vieţii (nu se poate preciza momentul). Paraziţii persistă în stadiu latent în organism, dar nu ameninţă sănătatea şi nici nu primejduiesc sarcina actuală;
Detecţia anticorpilor anti-Toxoplasma de tip IgM pozitivi este un semnal de alarmă pentru femeia gravidă. În această situaţie se face testarea avidităţii anticorpilor de tip IgG (intensitatea, “aviditatea” cu care aceştia se leagă de antigenele de Toxoplasma), care este o măsură a vechimii infecţiei, conform cu schema de mai jos. Decizia terapeutică trebuie luată de medicul ginecolog pe baza rezultatelor tuturor acestor teste şi cu acordul pacientului.

Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce mai rar, dar se asociaza cu un risc mai mare de avort spontan si aparitie a anomaliilor fetale. Infectia contractata intr-o perioada avansata a sarcinii este mai frecvent transmisa la fat, dar prezinta un risc mai mic de a induce anomalii fetale. Cel mai mare risc de boala congenitala severa apare cand infectia este dobandita in saptamanile 10-24 de sarcina, iar cel mai mare risc de transmitere verticala se produce in cursul saptamanilor 26-40. Infectia primara a mamei imediat inaintea conceptiei sau in primele 10 saptamani de sarcina are o rata de transmitere verticala de 2%, dar peste 80% dintre fetusii infectati vor dezvolta o boala severa cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie si calcificari intracraniene. Intre saptamanile 24 si 30 prevalenta infectiei severe scade de la 80 la 20%, iar dupa saptamana 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezinta infectie primara in aceasta perioada vor transmite infectia fatului. Efectuarea testului PCR din lichid amniotic reprezinta cea mai buna metoda de diagnostic a infectiei fetale1. Astfel, la gravidele care prezinta seroconversie in cursul sarcinii studiile au indicat o sensibilitate de 83-97.5% si o specificitate de 100% in detectarea infectiei fetale. Amniocenteza va fi evitata la mamele HIV pozitive datorita riscului de transmitere a virusului la fat. La nou-nascutul cu suspiciune de toxoplasmoza congenitala se pot recolta probe de lichid cefalorahidian, urina sau sange periferic in vederea diagnosticului molecular.

SKU: b7dae77a98d9 Categorie: