Denumire analiză

Imunoglobulina G4 (IgG4)

Cost analiză

45 lei

La adultul normal, imunoglobulina G (IgG) constituie 75% din cantitatea totala de imunoglobuline, fiind implicata in raspunsul imun secundar. In cadrul acestei clase de imunoglobuline se disting 4 subclase: IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4, care reflecta existenta a 4 lanturi grele H (γ1-γ4) ce sunt similare dar un identice in ceea ce priveste secventa de aminoacizi si proprietatile generale. Astfel, subclasele prezinta o variabilitate considerabila a proprietatii de fixare a complementului, de legare a macrofagelor si traversare a placentei.
Abilitatea de a fixa complementul (legarea de fractiunea C1q) variaza in ordinea IgG3 IgG1 IgG2; subclasa IgG4 este incapabila de a lega C1q dar poate activa complementul pe calea alterna. Fragmentele Fc ale IgG1 si IgG3 se pot lega de receptorii de suprafata ai macrofagelor. Subclasele IgG sunt singurele imunoglobuline care pot traversa placenta; IgG2 sunt mai putin eficiente in acest sens.
IgG1, IgG2 si IgG3 apar in cursul raspunsului imun umoral mediat de limfocitele Th1, pe cand IgG4 (ca si IgE) se asociaza caracteristic cu raspunsul indus de limfocitele Th2.
Concentratii scazute de subclase IgG se pot inregistra in contextul hipogamaglobulinemiei (de exemplu, hipogamaglobulinemia comuna variabila in care toate clasele de imunoglobuline sunt scazute) sau in deficiente selective, cu afectarea de obicei a IgG.
Deficitul de IgG1 se produce in special la pacientii cu deficiente severe de imunoglobuline care afecteaza si celelalte subclase IgG; pacientii prezinta de obicei infectii cu virusul Epstein-Barr.
Deficitul de IgG2 este mai heterogen; poate sa apara izolat sau in asociere cu deficitul de IgA sau de IgA si alte subclase IgG. Majoritatea pacientilor cu deficit de IgG2 prezinta infectii recurente de tipul sinuzitelor, otitelor si pneumopatiilor. Copiii cu deficit de IgG2 prezinta adesea un raspuns umoral specific deficitar fata de antigenele polizaharidice, cum ar fi antigenele bacteriilor incapsulate: Haemophilus influenzae tip B si Streptococcus pneumoniae.
Deficitele izolate de IgG3 si IgG4 se produc mai rar. Deficitul de IgG3 se asociaza cu sinuzita si otita medie, iar cel de IgG4 cu ataxie-telangiectazie si infectii sinopulmonare.
La pacientii alergici anticorpii de tip IgG4 produsi ca urmare a imunoterapiei blocheaza in vitro eliberarea de histamina IgE-mediata din bazofile. S-a constatat astfel ca o imunoterapie eficienta este insotita de o crestere a imunoglobulinelor IgG4 alergen-specifice; din acest motiv aceasta crestere, care depinde de doza administrata, ar putea reprezenta un marker obiectiv pentru raspunsul terapeutic.
La pacientii cu dermatita atopica se constata adesea niveluri crescute de IgG4, probabil induse de stimularea antigenica prelungita. In general, anticorpii IgG4 au fost considerati ca avand atat efecte daunatoare cat si protectoare. Pe langa imunoterapie, efectul protector a fost constatat si in unele infestari parazitare prin blocarea legarii IgE specifice la celulele trigger. Deoarece exista o mare diferenta intre anticorpii IgG4 si IgE in ceea ce priveste specificitatea epitopilor, doar o mica fractiune din IgG4 alergen-specifice interfera eficient cu legarea IgE de celulele efectoare.
O entitate clinico-patologica recent descoperita este boala sclerozanta asociata cu IgG4, primul organ la care a fost descrisa afectarea fiind pancreasul. Este vorba de o afectiune sistemica caracterizata prin infiltrarea extensiva a diverselor organe cu plasmocite IgG4 pozitive si limfocite T. Pot fi afectate pancreasul, caile biliare, vezica biliara, glandele salivare, tesutul retroperitoneal, plamanii, rinichii si prostata; la nivelul acestor organe se constata fibroza tisulara cu flebita obliterativa. Pancreatita autoimuna descrisa initial in Japonia in 1995 nu este o simpla afectare a pancreasului, ci reprezinta una din manifestarile bolii sclerozante asociate cu IgG4. Pe langa pancreatita autoimuna, aceasta boala include colangita sclerozanta, colecistita, sialoadenita, fibroza retroperitoneala, nefrita tubulo-interstitiala, pneumonie interstitiala, prostatita, pseudotumora inflamatorie, limfadenopatie, toate asociate cu IgG4. Majoritatea bolilor sclerozante IgG4 pozitive asociaza pancreatita autoimuna, insa au fost descrise si cazuri fara afectare pancreatica. Boala apare in special la barbatii in varsta si inregistreaza un raspuns bun la corticoterapie. Deoarece adesea tabloul clinic initial sugereaza o afectiune maligna, boala sclerozanta trebuie considerata in diagnosticul diferential pentru a evita interventia chirurgicala nenecesara. Nivelurile serice crescute de IgG4 pot fi utile pentru stabilirea diagnosticului corect.
Recomandari pentru determinarea subclaselor IgG – evaluarea pacientilor cu simptome si semne clinice de deficit imun umoral sau combinat; pacienti hipogamamglobulinemici; pacienti cu infectii recurente si cu un nivel normal de IgG; pentru IgG4: evaluarea alergiilor si a desensibilizarii prin imunoterapie; suspiciune de boala sclerozanta asociata cu IgG4.

Concentratii scazute ale tuturor subclaselor sunt intalnite in imunodeficienta comuna variabila, imunodeficienta combinata, sindromul ataxie-telangiectazie sau alte imunodeficiente primare sau dobandite.

O concentratie scazuta de IgG2 poate fi clinic semnificativa in contextul infectiilor sinopulmonare recurente si se poate asocia sau nu cu un deficit de IgA5.

In cursul imunoterapiei cresterea IgG4 fata de nivelul bazal indica faptul ca sistemul imun al pacientului raspunde la tratament. In absenta unei cresteri IgG4 este putin probabil ca terapia sa fie eficienta.