Generalități: | Infecția cu virusul hepatic B (HBV) reprezintă una dintre cele mai comune și grave infecții hepatice din lume. Această afecțiune este cauzată de virusul hepatic B, care aparține familiei Hepadnaviridae și genului Orthohepadnavirus. HBV se transmite prin contactul direct cu sânge și alte lichide corporale, cum ar fi utilizarea acelor nesterile, contactul sexual neprotejat și transmiterea de la mamă la nou-născut. Perioada medie de incubare este de 6-8 săptămâni. | Majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome, ceea ce crește riscul de transmitere a bolii. Rata de vindecare la adulți este de 90-95%, dar un procent de 5-10% pot dezvolta hepatită cronică. În cazul nou-născuților infectați, riscul de cronicizare este mult mai mare, ajungând la 90%. Infecția cronică cu HBV se asociază cu riscul dezvoltării carcinomului hepatocelular și a altor complicații severe, cum ar fi ciroza hepatică. | Semnificație clinică: | Antigenul de suprafaţă al virusului hepatic B (AgHBs) este un marker serologic distinct al hepatitei acute sau cronice B. Este primul antigen care apare după infecţia cu HBV, fiind detectat cu 1-10 săptămâni înainte de debutul simptomelor clinice. | Este utilizat pentru diagnosticul infecţiei cu HBV şi pentru monitorizarea statusului persoanelor infectate (vindecare/cronicizare). | În cazul în care infecţia se vindecă, AgHBs dispare la 3-5 luni de la debutul acesteia. La pacienţii cu infecţie cronică, nivelul AgHBs rămâne detectabil toată viaţa. AgHBs este utilizat, de asemenea, pentru evaluarea eficacităţii tratamentului antiviral. | Testarea AgHBs: | Testarea AgHBs poate fi calitativă sau cantitativă. Testul calitativ este utilizat pentru detectarea prezenței antigenului, în timp ce testul cantitativ este recomandat pentru cuantificarea probelor cu rezultate pozitive la testele calitative și pentru monitorizarea evoluției bolii. Este important ca rezultatele testelor să fie interpretate de un specialist medical. | Bibliografie: | Referinţele metodei de lucru